Ticurile sunt enervante

La școală, la ora de religie ne-am uitat la un film, era vorba despre cei care au petrecut ani buni în închisoare, ani fără drepturi și exil, toate acestea în perioada de comunism. Era o bătrânică care povestea foarte frumos toate întâmplările, cruciale de altfel care te lasă fără cuvinte, totuși ce m-a făcut să fiu mai atent este ticul acestei bătrâne. Vorbea foarte constant cu “va să zică”, avea ceva cu aceste cuvinte, nu era frază în care să nu folosească măcar o singură dată acest grup de cuvinte. Iar de aici am început să fiu mai atent la aceste defecte, am căutat de atunci tot felul de ticuri, care mai de care mai ciudate, unele chiar umilitoare, precum scobitul în nas sau uitarea în sus după breton.

Odată studiate și analizate, aceste ticuri devin foarte enervante, cel puțin pentru mine, deja când aud că se repetă încontinuu același lucru parcă îmi vine să mor. Un exemplu care se întâmplă la ordinea zilei este faza cu “ceva de genu”. Vorbesc frumos, îmi explică omul ceva, eu înțeleg iar la rândul meu întreb dacă e ceva asemănător cu altceva, iar răspunsul este “ceva de genu”. Nu-i nici măcar o problemă, dar cuvintele astea sunt repetate de atâtea ori până când îți vine să-i zici respectivului să înceteze, e iritant să se repete așa ceva.

E foarte urât să ai niște ticuri vizibile, sunt uneori lucruri care nu par prea normale și îi fac pe ceilalți să creadă despre tine că ești puțin cam ciudat (poate chiar ești). Eu în ultimul timp dar nu numai, cred că am acest tic de un an și ceva, am o obsesie să pun un lucru într-un loc, iar eu să-l verific de 10 ori dacă e pus bine, îmi încep altă activitate, dar tot mă uit să fiu sigur dacă totul e în ordine. Așa ceva am și cu încuiatul ușii, după ce scot cheia, încerc ușa de 3-4-5 ori, nu de altceva doar să fiu sigur. Iar cea mai amuzantă fază e atunci când sunt întrebat dacă am închis ușa (în gândul meu îmi aduc aminte că am încercat de câteva ori dacă este încuiată), răspund că da, dar în mine se confruntă un sentiment de nesiguranță, oare chiar am încuiat ușa?

 

Voi ce fel de ticuri aveți? Vă plac ticurile altora?

 

21 Comments

  1. Răspunde

    Eu am ramas cu un tic de pe vremea cand turnam in mine cate un pachet de cingo pe zi. Incep fara sa imi dau seama normal sa mestec in gol, ca si cum as mesteca guma, asta se intampla inainte de a incepe o activitate care necesita atentie sporita. Pe mine nu ma deranjeaza, insa profesorii nu sunt de aceeasi parere, 3 sau 4 mi-au atras atentia. Instructorul auto ma mai ia la rost si ma intreaba daca mestec cingo. Se pare ca pe ei ii deranjeaza. Pe instructor il inteleg, daca mesteci guma devii mai “smecher” sa zic asa iar eu nefiind usa de biserica la volan… e de inteles. Profesorii ma cam enerveaza ca acei 3-4 care sunt, de doi ani de zile ma tot intreaba si le-am zis ca e tic da sunt grei de cap si continua sa imi atraga atentia. Bine, ma deranjeaza ca imi mai atrage lumea atentia, dar decat sa am un tic de a duce mana in buzunar si a aprinde o tigara mai bine asa 🙂 . Zic si eu.

  2. Răspunde

    Care va să zică, tu reuşeşti să-ţi observi propriile ticuri… Eu, nu 😉 Ah chestia cu încuiatul uşii o aveam şi eu când eram la şcoală şi mai aveam un tic, “ţacăneam” pixul sau băteam cu el de caiet :D. presupun că reuşeam să-i exasperez pe cei din imediata apropiere, de colegul de bancă nici nu mai vorbesc… auzea păcănitul pixului şi acasă…

    • Răspunde

      Care va sa zica, imi este cam usor sa-mi observ ticurile, pentru ca le fac de 1000 de ori pe zi, iar daca incerc sa nu le mai fac ma gandesc nonstop la ele :))

  3. Răspunde

    Am ticuri verbale. Nu mi s-a spus niciodata ca sunt enervante, insa mie mi se par… Norocul meu este ca dupa o perioada destul de lunga totusi, dispar. Ghinionul e ca apar altele. Nu mi-au placut niciodata ticurile, ma enerveaza la culme si incerc sa le evit…

    • Răspunde

      Pai nu ti se spune, poate la lume ii este ciudat sa-ti zica ca repeti aceleasi lucruri de un milion de ori, nici eu nu prea atrag atentia la aceste lucruri.

  4. Răspunde

    Ticurile verbale sunt cele mai enervante. Eu am un coleg cu un tic ciudat. Isi mananca tot timpul buza atunci cand vorbeste cu cineva. Si-un altul care la fiecare 2 cuvinte rostite spune “stii”….

    • Răspunde

      Eram si eu odata intr-o perioada cand foloseam asta cu “sti”, pur si simplu iesea necontrolat :))

  5. Răspunde

    Din cand in cand mai repet si eu cuvinte, dar rar. Cel mai enervant tic al meu: imi trosnesc degetele si gatul. Multi oameni din jurul meu se stramba cand fac asta, nu stiu de ce. Unii incep sa imi spuna cat de nesanatos este si ma freaca la cap cu asta.

    • Răspunde

      Si eu am asa ceva, dar nu cred ca e chiar un tic, il folosesc mai mult pe post de divertisment :)). Am degetul mare de la mana dreapta care doar daca il misc imi trosneste :D, si mie imi spun multi ca la 60 de ani o sa-mi tremure mainile, bine macar ca nu voi prinde varsta.

  6. Răspunde

    Ticurile sunt lucruri pe care le faci fara sa’ti dai seama…nu prea le poti controla si foarte greu scapi de ele. Cu usa cum faci tu face si mama :)) …incuie usa si verifica de cateva ori daca s’a incuiat…daca ma lasa pe mine sa incui…iesim din scara..mergem cativa pasi si auzi “ai incuiat usa bine?” sau “oare am stins aragazul?” :)) culmea e ca de multe ori ma pune sa ma intorc sa verific :))

    • Răspunde

      Da, stiu cum e, daca nu te intorci ai nonstop o senzatie de nesiguranta. Dar mi se intampla sa ma intorc din drum sa verific, iar peste 10 minute sa ma intreb iar daca am incuiat usa :))

  7. Răspunde

    Mie nu imi place sa vad ca in biblioteca o carte este putin mai in exterior decat celelalte, asa ca le verific foarte des si ajung tot la acelasi rezultat.

  8. Răspunde

    Acum nu am ticuri. M-am scapat de toate, am avut ambitie :))
    Pana la urma, am constata ca ticurile sunt mai mult niste trasaturi ale noastre, care ne definesc. Un fel de “aprenta”. Fiecare om are ceva care-i apartine 😕

  9. Alin

    Răspunde

    Sa fac anumite lucruri de 4 ori e foarte enervant .

Lasă un răspuns la Florescu Lucian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *