A fi sau nu blogger anonim?

Îmi aduc şi acum aminte când eram mai mic, pe atunci când descopeream eu tainele internetului. Eram un copilaş care încerca foarte mult să adopte stilurile din acea perioadă, adică era normal să am contul de Messenger cât mai mult timp pornit să vadă prietenii cât de activ sunt, să am cont pe hi5 neapărat cu un pseudonim care să conţină măcar un boss sau un şef, şi nu în ultimul rând, să pierd foarte mult timp pe chat.

Nu a durat mult şi am început să mă cultiv şi eu, am intrat în febra ConQUIZtador-ului, joc foarte în vogă pe atunci. Aveam numele cubixro, inspirat bineînţeles de la desenele de pe Minimax cu Cubix. Şi acum mă mir cum reuşeam să câştig foarte mult la acel joc, sunt sigur că ştiam cam 10% din întrebări, dar aveam “norocul scris în frunte” şi reuşeam în permanenţă să câştig. Atunci am auzit de Emil Cioran, am învăţat o lecţie uriaşă, dacă sunt întrebări care au răspunsuri de tip grilă, iar Emil Cioran se numără printre răspunsuri, cu siguranţă acesta este cel corect.

Imediat a urmat perioada cu Netlog, acolo avea toată lumea cont, şi tot atunci, foarte şmecher de felul meu, mi-am făcut cont şi pe un site de matrimoniale (sentimente.ro parcă se numea), atunci m-am dat drept o domnişoară foarte frumoasă şi vorbeam cu masculii înflăcăraţi, o experienţă foarte făină, aş mai încerca şi acum, dar parcă nu mai am răbdarea de atunci.

În acea perioadă am iubit anonimatul, nici măcar Lucian care-i nume destul de comun nu îl foloseam, nu am dorit să creadă lumea că am doar 10-11 ani, mă dădeam şi eu de 20 să mă bage cineva în seama. Trecând acum la zilele noastre, acum prefer să îmi trec numele peste tot, să pun o poză peste tot, să scriu pe un blog care are numele meu şi să vorbesc cu foarte multe persoane pe mail, v-aţi prins, cu numele meu.

Am ajuns acum şi la punctul culminant, să rămânem sau nu anonimi? Ei bine, dacă aş da timpul înapoi, eu tot nu aş vrea să fiu anonim, cred că lumea evoluează încet încet şi nu mai constituie o problemă aşa mare dezvăluirea identităţii pe internet. Acum vreau chiar să fiu mai cunoscut ca blogger, şi nu vreau să fiu cunoscut ca şi “cubixro”, ci ca Florescu Lucian, să mă cunoască după adevărata identitate, aşa cum sunt, să nu joc un rol continuu iar toate persoanele să încerce să mă descifreze uşor uşor, eu asta am decis. Să povestesc totul despre mine (puţin exagerat), să fac aşa numita socializare mai faină, să vorbesc cu cât mai multe persoane şi să-mi fac cunoştinţe noi în acest mediu.

Am avut multe de câştigat că am arătat pe internet cum sunt eu cu adevărat, că nu am stat în spatele unei măşti. Cu siguranţă o persoană anonimă nu prea poate fi luată în considerare aşa mult, este destul de greu să faci ceva foarte important cu cineva despre care nu şti absolut nimic, poate fi oricine, poate fi o persoană bună, dar totodată un infractor.

Acum nu spun că este rău să fi anonim, eu o admir pe Nice că nu a dezvăluit foarte multe detalii despre ea pe blog. Spre deosebire de mine, ea poate scrie despre colegii de muncă, prieteni, vecini şi aşa mai departe. Şi eu pot, dar am o reţinere foarte mare uneori, mai ales că ştiu că acea persoană îmi citeşte frecvent blogul sau intră des pe Facebook.

Orice ai alege, sunt avantaje şi dezavantaje, dar consider că o persoană care nu face rău sau care nu are nimic de ascuns merită să îşi arate adevărata identitate. Eu mă număr printre acestea … Tu?

20 Comments

  1. Răspunde

    Mi-ai luat-o inainte, si eu intentionam sa scriu zilele astea pe marginea subiectului. Mi-ar fi placut sa dezbat cu cititorii mei avantajele anonimatului pe de o parte si ale dezvaluirii identitatii(in totalitate) pe de alta. Acum nu o voi mai face, evident. Cel putin nu imediat, poate peste cateva luni. :))
    Eu am dezvaluit doar prenumele si am pus poze(nu foarte multe, daca vrei sa ma vezi cauta prin arhiva). Nu vreau sa devin cunoscuta, doar sa pot impartasi cu ceilalti gandurile, trairile, pasiunile, satisfactiile si neimplinirile. Imi place enorm ca pot scrie fara teama orice imi trece prin minte. Despre sefi, colegi, rude, parinti. Mai putin despre actualul iubit care e permanent pe blog citind fiecare rand, fiecare comentariu. Deci, la capitolul iubire trebuie sa fiu extrem de atenta. :))
    Nu-mi pasa ce cred ceilalti despre mine. Nici macar nu ma intereseaza… Daca nu au reusit sa citeasca printre randuri, unde eu dau multe detalii despre meseria si varsta mea, e problema lor. Strict a lor. 😀

    • Răspunde

      Hmm, scuze ca vin asa tarziu cu raspunsul…Pai sa sti ca m-ai luat si pe mine in surprindere cu raspunsul tau, adica e ca si vorba aia, “ti-am luat si painea de pe masa” :)). Dar pana la urma poti scrie despre asta pe blogul tau, nu stiu de ce sa nu faci asta, nu cred ca e o problema, pana la urma este loc pentru toate articolele 😀

  2. Răspunde

    La mine e simplu, sunt intr-un semianonimat :)) nu toata lumea imi stie identitatea reala desi ea a mai circulat pe net, am fotografii cu mine nu cu alt cineva pe contul de facebook…era frumos cand eram anonim desi nici atunci nu-mi permiteam sa fiu prea critic sau acid fiindca nu ma caracterizeaza. nu m-am dat niciodata drept altcineva, wow m-ai uimit cu dezvaluirea de “fetita avatar” :)).

    Mno e bine oricum te simti bine!

    • Răspunde

      Pai erau cele mai faine vremuri atunci, am ajuns si eu de mic la concluzia ca sunt multi obsedati in lumea asta :))

  3. Răspunde

    Sunt avantaje si dezavantaje de ambele parti…in copilarie alegeam anonimatul, dar acum, ca si tine….as pune numele si poza mea langa orice lucru pe care l-am realizat si , mai ales, de care sunt si mandra…in orice situtatie, la final, ramai tu: cu bune sau rele, cu avantaje sau dezavantaje!

  4. Răspunde

    Daca esti activ in online, pe blog sau pe retele de socializare e o iluzie ca vei ramane mult timp total anonim … si in plus, chestia cu anonimitatea iti consuma multa energie pentru ca trebuie sa fi tot timpul extrem de atent la ce scrii.

  5. Răspunde

    Tine si de nivelul de maturitate a fiecaruia. Treaba cu gagica banuiesc ca a fost funny :)) mi-au trecut si mie prin cap idei de genul dar am avut o retinere morala de fiecare data :)) . Ca blogger esti luat mai in serios daca nu stai in anonimat si ai de castigat. Plus ca daca stai in anonimat o sa ai tendinta ca la cel mai mic pas gresit facut de cineva sa arunci cu vorbe mai urate, asa daca nu stai in anonimat ai o mica retinere.

  6. Răspunde

    Eu cred ca totul porneste de la ce vrei sa faci cu blogul respectiv. Daca vrei sa ofere o imagine obiectiva asupra lumii (obiectiva in sensul de nedistorsionata cu intentia vadita de a induce pe cineva in eroare), asa cum o percepi tu, ai sa-ti asumi identitatea, pentru credibilitate. Daca vrei sa faci mistouri si sa iei lumea la rost (in sensul de a arunca cu noroi), mai sigur e anonimatul.

    Pe de alta parte, daca esti un tip sigur pe el, care-si asuma opiniile, iti vei asuma identitatea. Daca esti nesigur pe tine si pe lume, te vei ascunde in anonimat.

  7. Răspunde

    Si eu cred ca este ok sa-ti dezvalui identitatea pe internet, mai ales daca vrei sa faci ceva constructiv, de exemplu: un blog, un site misto sau videoblogging 🙂

  8. Răspunde

    Uneori nu este bine sa iti dezvalui identitatea in mediul online, de exemplu daca ai un blog personal este ok. Dar daca te inregistrezi pe tot felu de site-uri/forumuri este bine? Eu personal folosesc numele meu/datele de contact doar acolo unde cred ca trebuie.

    • Răspunde

      Pai ma refeream la bloguri si retelele de socializare, nu prea am luat in calcul forumurile sau jocurile, acum ar fi culmea sa te joci ceva cu numele tau adevarat…

  9. Răspunde

    Eu sunt o oarecare anonimă. În mod relativ. La început nici numele „Cristina” sau „Tina” nu-mi apărea pe blog. Acum îmi apare, dar nu știu cât de relevant e.
    Nu am foarte multe date personale despre mine. Dar, se pot afla multe prin ceea ce scriu (chiar prea multe). Iar dacă nu, prin pagina de contact. Nu e ca și când nu aș spune mai multe despre mine, dar nu în mod direct (mai mult indirect prin articole) pe blog. Cel puțin nu acum. Mai ales pentru că sunt destule persoane din real (inclusiv familia mea) care nu știu că eu scriu pe un blog și mai ales ce. Bineînțeles, sunt și persoane care știu, dar alese de mine. Iar acele persoane știu care Cristina scrie pe blog. 🙂
    Adevărul e că nu mi-ar place să fiu citită de mama, sau de vreo colegă/vreun coleg de la locul de muncă. Poate aș fi considerată o ciudată. Mai ales pentru că îmi prezint stările mult prea mult.
    În momentul de față nu mi-aș dori, de exemplu, să-mi apară tot numele pe blog. Dar, e o chestiune strict personală. Nu-mi e rușine cu numele meu, sunt obișnuită să-l ștampilez zilnic la lucru, doar că nu aș vrea să fie atât de public.
    Nu mă ascund în spatele unui nick, dar nici nu mă expun prea mult. Cine vrea să știe mai multe despre mine, poate afla oricând contactându-mă. De asta și spuneam că sunt „oarecum anonimă”, în mod relativ.
    Până la urmă, fiecare alege cum să fie în acest mediu virtual. 🙂

    • Răspunde

      Pai cam asa este, dar s-ar putea ca cu timpul sa se obisnuiasca lumea cu activitatea ta. Si pentru cei din jurul meu a fost ciudat cand au auzit ce mare prostie fac, dar acum li se pare normal, asa de normal incat nici nu mai intra pe blog si chiar pot scrie orice :))

      La inceput a fost curiozitatea mare, toata lumea ma citea, acum parca sunt un fel de anonim cu cei din jurul meu.

      • Răspunde

        Hmm, asta e bine. Doar că pe mine mă sperie gândul că ar putea citi chiar și 1% din tot ceea ce am scris. Nu că aș fi scris cine știe ce, doar că eu nu-mi arăt partea asta în care eu scriu apropiaților din familie, de exemplu. Și mulți dintre ei nici nu ar înțelege ce fac și de ce o fac. Nici ceea ce scriu. Aș putea spune că sunt „oarecum anonimă” și în viața reală. Arăt puține. 🙂
        Poate citesc numai tu nu știi asta. 😀 Vezi tu acolo la trafic, 1% tot sunt oameni din jurul tău*.

        *oameni care citesc în tăcere fără să lase amprente sau vreun semn vizual/auditiv.

        • Răspunde

          Da, mi s-a mai intamplat, mai sunt unii care imi mai zic din cand in cand ca le-a placut in mod special un anumit articol de pe blog, moment cand raman asa fara cuvinte pentru a nu ma astept :))

          Da se poate, poate doar acei 1% reprezinta cei din jurul meu sau apropiati, mai ales ca pe Facebook nu le distribui articolele mele, daca vor sa citeasca, majoritatea stiu adresa blogului.

          La tine e mai ciudat pentru ca ai inceput anonim, daca o faceai din prima cu numele tau atunci poate “te cenzurai” sau nu spuneai multe lucruri, dar te felicit ca te simti libera asa cum esti acum 🙂

        • Răspunde

          Asta e de bine. Că îți mai și spun ce le-au plăcut. Păi da, nu ai astfel de așteptări, e și normal. 🙂
          Corect, așa e cel mai bine. Cine vrea să citească, va citi indiferent dacă tu distribui articolele pe facebook sau nu. Eu de exemplu intru direct pe adresa ta și verific dacă e ceva nou pe aici.
          Corect. Poate era altfel dacă scriam direct un nume. Nu mai eram atât de deschisă cum sunt acum cu multe lucruri, pentru că era numele meu pe undeva. Mulțumesc! Chiar mă simt liberă la mine pe blog așa cum sunt acum, o oarecare anonimă. 😀

          • Si mai intervine uneori o problema, poate am un subiect foarte fain pe care vreau sa il tratez, dar va parea foarte ciudat sa-l citeasca cei din jurul meu, asa ca il abandonez din pacate…poate fi notat la dezavantajele dezvalurii identitatii pe internet.

  10. Răspunde

    Pentru mine, ascunderea identităţii = respect de sine 0 (ZERO). Pe cale de consecinţă, pentru mine cei fără identitate, intră la categoria “sugari”. Până la absolvirea şcolii sau, cine ştie, poate mai mult, unora le trece viaţa. Aşa că, eu îmi văd de treburile mele. Am semnat de la început cu numele meu. De ce m-aş ruşina?
    Valabil şi pentru profilele de pe sociale. Cui îi e ruşine cu ceea ce este, ARE (persoana în cauză!) o problemă!
    De ce m-aş încurca cu oameni cărora le e ruşine cu ei înşişi?

  11. Liviu Drăguț

    Răspunde

    Anonimatul nu poate fi total, chiar dacă suntem în mediul virtual. Avantajul său este că poți scrie lucrurile profunde sau mai puțin profunde, dar și ura pentru anumite persoane. Dezavantaj: poate folosi oricine identitatea persoanei care nu scrie sub anonimat, poate atrage ură gratuită folosirea acesteia de către necunoscuți.

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *