A fi sau nu blogger anonim?

Îmi aduc şi acum aminte când eram mai mic, pe atunci când descopeream eu tainele internetului. Eram un copilaş care încerca foarte mult să adopte stilurile din acea perioadă, adică era normal să am contul de Messenger cât mai mult timp pornit să vadă prietenii cât de activ sunt, să am cont pe hi5 neapărat cu un pseudonim care să conţină măcar un boss sau un şef, şi nu în ultimul rând, să pierd foarte mult timp pe chat.

Nu a durat mult şi am început să mă cultiv şi eu, am intrat în febra ConQUIZtador-ului, joc foarte în vogă pe atunci. Aveam numele cubixro, inspirat bineînţeles de la desenele de pe Minimax cu Cubix. Şi acum mă mir cum reuşeam să câştig foarte mult la acel joc, sunt sigur că ştiam cam 10% din întrebări, dar aveam “norocul scris în frunte” şi reuşeam în permanenţă să câştig. Atunci am auzit de Emil Cioran, am învăţat o lecţie uriaşă, dacă sunt întrebări care au răspunsuri de tip grilă, iar Emil Cioran se numără printre răspunsuri, cu siguranţă acesta este cel corect.

Imediat a urmat perioada cu Netlog, acolo avea toată lumea cont, şi tot atunci, foarte şmecher de felul meu, mi-am făcut cont şi pe un site de matrimoniale (sentimente.ro parcă se numea), atunci m-am dat drept o domnişoară foarte frumoasă şi vorbeam cu masculii înflăcăraţi, o experienţă foarte făină, aş mai încerca şi acum, dar parcă nu mai am răbdarea de atunci.

În acea perioadă am iubit anonimatul, nici măcar Lucian care-i nume destul de comun nu îl foloseam, nu am dorit să creadă lumea că am doar 10-11 ani, mă dădeam şi eu de 20 să mă bage cineva în seama. Trecând acum la zilele noastre, acum prefer să îmi trec numele peste tot, să pun o poză peste tot, să scriu pe un blog care are numele meu şi să vorbesc cu foarte multe persoane pe mail, v-aţi prins, cu numele meu.

Am ajuns acum şi la punctul culminant, să rămânem sau nu anonimi? Ei bine, dacă aş da timpul înapoi, eu tot nu aş vrea să fiu anonim, cred că lumea evoluează încet încet şi nu mai constituie o problemă aşa mare dezvăluirea identităţii pe internet. Acum vreau chiar să fiu mai cunoscut ca blogger, şi nu vreau să fiu cunoscut ca şi “cubixro”, ci ca Florescu Lucian, să mă cunoască după adevărata identitate, aşa cum sunt, să nu joc un rol continuu iar toate persoanele să încerce să mă descifreze uşor uşor, eu asta am decis. Să povestesc totul despre mine (puţin exagerat), să fac aşa numita socializare mai faină, să vorbesc cu cât mai multe persoane şi să-mi fac cunoştinţe noi în acest mediu.

Am avut multe de câştigat că am arătat pe internet cum sunt eu cu adevărat, că nu am stat în spatele unei măşti. Cu siguranţă o persoană anonimă nu prea poate fi luată în considerare aşa mult, este destul de greu să faci ceva foarte important cu cineva despre care nu şti absolut nimic, poate fi oricine, poate fi o persoană bună, dar totodată un infractor.

Acum nu spun că este rău să fi anonim, eu o admir pe Nice că nu a dezvăluit foarte multe detalii despre ea pe blog. Spre deosebire de mine, ea poate scrie despre colegii de muncă, prieteni, vecini şi aşa mai departe. Şi eu pot, dar am o reţinere foarte mare uneori, mai ales că ştiu că acea persoană îmi citeşte frecvent blogul sau intră des pe Facebook.

Orice ai alege, sunt avantaje şi dezavantaje, dar consider că o persoană care nu face rău sau care nu are nimic de ascuns merită să îşi arate adevărata identitate. Eu mă număr printre acestea … Tu?

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *