Suntem in stare sa ne indeplinim obiectivele?

obiectiveMă frământă această întrebare. Este genul de întrebare căreia nu îi poţi găsi un răspuns. În aceste situaţii doar faptele contează cel mai mult, vorba multă…, sărăcia omului.

Pe parcursul anilor mi-am dat seama că mă mobilizez mai mult când îmi propun ceva, şi chiar dacă mi se impune ceva. Am ajuns să cred că pot să “lucrez” mai bine sub factorul stres. Nu e ceva imposibil, mi se pare oarecum mai bine. La fel pot face orice (din ce am ales eu) până la deadline. Paranteza spune multe, dacă mă bag undeva sau în ceva, sigur am motivele mele bine intemeiate, deci voi lupta pentru asta. Înseamnă că mi-am dorit mult să fac acel lucru.

Un exemplu pe care-l cunoaşteţi şi voi. Rutina mea de dimineaţă. Ţin să zic că nu pare un lucru foarte greu de făcut, nu este o realizare mare, dar dacă evităm realizările mici, niciodată nu vom ajunge să avem cu adevărat realizări îndrăzneţe. Când am zis că voi face acest lucru m-am gândit foarte bine înainte, am zis dacă este necesar sau nu, sau dacă are rost să lupt pentru asta sau nu, şi până la un moment dat am ales.

La fel este şi cu al meu blog. Chiar dacă eram la început cu blogul, acest articol mi-a rămas întipărit în minte. Eu l-am scris cu mâna mea, de ce nu îl duc la bun sfârşit, aşa cum am scris eu acolo? Nu ştiu să răspund la această întrebare…

Dar azi pun piciorul în prag. Ziceam recent că nu îmi văd visele indeplinindu-se? Păi normal că nu se îndeplinesc dacă eu nu lupt  destul pentru ele, nu mă implic suficient. Mâine e o nouă lună şi chiar voi începe să lupt mai mult pentru principiile mele. Şi mă gândesc, că de acum, orice voi face, să o fac cum trebuie. De acţiuni minore chiar sunt sătul.

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *