Repetentia, un avantaj.

Acum câteva zile în drum spre casă m-am întâlnit cu un prieten, nu e el chiar prieten, e mai mult un fel de partener de mers acasă pe o rută de 300 de m, foarte mult de altfel. Am avut ceva timp de discuții, evident mergând, nu pot să stau pe loc să vorbesc cu cineva atâta timp cât am în gând că trebuie să ajung acasă cât mai repede. În fine, nu e ceva foarte interesant ceea ce vreau să spun, dar eu zic că sună interesantă convorbirea noastră, având în vedere că nu prea am timp și dispoziție să vorbesc de foarte multe ori cu respectiva persoană.

Băiatul m-a întrebat la ce liceu sunt, îi spun frumos apoi îi adresez și eu aceeași întrebare, știind că el trebuia să fie în clasa a IX-a, el mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze că este tot în clasa a VIII-a. Deja îmi imaginam cum e să mai repeți încă un an, după ce că 12 nu sunt deajuns să mai faci încă unul, să repeți același ritual încă un an și să mai pierzi aiurea un an. Dar respectivul nu avea aceeași părere ca și mine, era chiar foarte fericit că a rămas repetent, oare voi vă dați seama de ce fără să citiți mai jos?

Băiatul a spus că în cazul în care nu rămânea repetent un an avea slabe șanse să-și descopere talentul la desen, care din spusele lui este foarte mare, dar dacă era așa mare cum nu l-a descoperit mai devreme, în fine, nu comentez. Am înțeles că orice îi pui în față desenează, iar acum când am vorbit cu el trebuia să facă 80 de modele de rochii de mireasă. Ce vreau să evidențiez eu este faptul acesta, dacă trecea clasa, normal nu cu note foarte mari, cel mai probabil ajungea la un liceu industrial și studia și el estetica și igiena corpului uman, pe când acum va ajunge la un liceu de arte pe specializarea lui și pe ceea ce îi place lui cel mai mult, să deseneze.

O întrebare, credeți că la noi în țară se risipesc talente?

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *