Frica de esec

Întotdeauna am ţintit şi voi încerca să ajung cât mai sus în diversele lucruri pe care le fac. Fie că vorbesc despre şcoală, sau învăţarea unui lucru nou, sau chiar la ceva ce fac în fiecare zi, dar niciodată nu mi-a plăcut să zic exact ceea ce doresc să fac.

Deobicei nu-mi place să-mi dezvălui target-urile, nu că nu aş avea încredere în ele, dar îmi este frică de eşec. Am avut şi astfel de momente, când nu am reuşit să fac tocmai ce doream, poate chiar am încercat foarte mult, dar totul a fost în zadar. Pentru asta îmi e greu să zic la ceea ce ţintesc eu cu adevărat, pentru că în cazul unui eşec, să nu par cel mai supărat om de pe Pământ, chiar dacă aşa sunt.

Când am un eşec, îmi place foarte mult ca ceilalţi să creadă că am trecut foarte uşor peste, chiar foarte nepăsător şi că nu mă mai uit înapoi, dar nu, nu este aşa. Mă gândesc continuu la acelaşi lucru. Nu prea îmi place să fiu consolat în aceste momente, de foarte multe ori încerc să îmi dau singur sfaturile necesare, poate şi de asta uneori, sunt mai îngândurat în acele momente, chiar mi-e greu să zic la cineva de un asemenea lucru, aici totuşi poate fi şi o problemă cu comunicarea mea.

Chiar am citit pe undeva câteva din marile temeri ale oamenilor, şi dintre care am reţinut şi eu două care chiar mi se potrivec, frica de eşec şi frica de a te face de ruşine în public.

19 Comments

  1. Răspunde

    Uneori, poate este indicat să îţi spui gândurile, de ce nu chiar frustrările, temerile unui prieten… Până la urmă de asta există PRIETENI. Şi încă ceva, de mici ori mai mari eşecuri nu prea scapă nimeni, odată tot îşi fac simţită prezenţa, aşa că de ce zici de “frica de a te face de râs”, poate unii vor fi nepăsători, puţin probabil să râdă, însă prietenii îţi vor fi întotdeauna alături în asemenea cazuri.
    Să ai o duminică faină! 🙂

    • Răspunde

      Da, pote ca restul sa fie nepasatori de o situatie anume, insa, eu nu stiu cum gandesc cei din jurul meu. Intotdeauna ma voi gandi la cele mai urate lucruri pe care le pot intalni. Spre exemplu dupa un mare esec, poate fi ceva ce restul nu stiu, dar, in acele momente tot am o senzatie nasoala, chiar daca sunt singurul care stie despre ce este vorba.

  2. Răspunde

    Frica de eșec este o frică absolut normală pentru un om ce are conștiință. La fel și frica de a te face de rușine în public. Deci, ești un om normal. Keep up!

  3. Răspunde

    La mine este invers cu treaba asta. Nu îmi este teamă de eșec, îmi este teamă că mă plictisesc și renunț. Nu înțeleg exact cum se întâmplă, dar tare mult aș vrea să aflu.

    • Răspunde

      Eu nu vad asta ca o teama, cand incep ceva intotdeauna spun ca voi face lucrul asta toata viata, dar, dupa ceva amar de timp se va afla daca va fi sau nu asa.

  4. Răspunde

    Faptul ca ai constientizat aceste doua frici te poate motiva sa te autodepasesti, sa faci fiecare lucru mai bine dar poate constitui si o frana in dezvoltare, daca ajung sa te afecteze prea mult.
    Esecurile fac si ele parte din viata si nu cred ca exista cineva care sa poata spune ca n-a avut parte de ele.

    • Răspunde

      Afectat sunt pe moment, o zi, doua sau trei. Sunt fericit ca pana acum nu am fost afectat de un eventual esec pe care l-am avut, si asta pentru ca am mai incercat din nou aceleasi lucruri, si chiar se poate spune, ca un esec te poate si stimula pentru a incerca mai mult.

  5. Răspunde

    Cred ca o mare parte din oameni se tem de esec…este normal.

  6. Răspunde

    La frica de esec e discutabil, dar cu rusinea in public, e penibil deja cam din orice punct de vedere al situatiei.

  7. Răspunde

    cred ca e ceva normal, eu am retineri intr-o idee de a mea … dar inca mai trebuie prelucrata si pana nu sunt sigur ca functioneaza nu risc sa o pun in practica.

    • Răspunde

      De multe ori, prefer sa fac un lucru in secret, si imi place sa se afle despre el abia cand este gata, sa iau totul prin surprindere.

  8. Răspunde

    Eu am inregistrat un esec usturator vara asta, care m-a demoralizat si deprimat total. Dar nu am suportat sa mi se spuna pe blog “lasa Nice ca totul va fi bine”. Astfel de incurajari mi se par superficiale, de complezenta, nu le suport. Prefer sa nu aud nimic, sa nu spun nimic nimanui. Oricum prietenii nu ma inteleg. Ceilalti cu atat mai putin.

    • Răspunde

      Exact la asta ma refeream, nu-mi place deloc sa fiu consolat la un asemenea lucru, de multe ori mi se pare ca e spus doar asa, pentru ca, oricum, nu prea conteaza.

  9. Răspunde

    Uneori, pentru a progresa avem nevoie si de esec. Fara el nu e completa viata. Important e sa depasim momentul, atunci e mai dulce succesul.

  10. Răspunde

    Din esecuri se poate invata. Eu nu ma demoralizez de foarte multe ori cand dau de asa ceva. Ma consolez singur spunandu-mi in gand ca data viitoare o sa fie mai bine pentru ca am invatat din experienta trecuta.

  11. Răspunde

    Apreciez sinceritatea din aceasta postare. Cred ca tuturor ne e frica de esec doar ca unii recunosc altii nu.

  12. Răspunde

    Eșec?! La fel ca tine, nici eu nu îmi dezvălui obiectivele. Poate mai mult ca tine, sunt ingrozit de eșecuri. Ceea ce e cam nasol fiindcă fix din aceasta cauza, de cele mai multe ori ratez. Știu, învăț sau cel puțin iau la cunoștință ceea ce am greșit. De multe ori mă închid în mine și trec peste problema ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Știu că nu e bine ceea ce fac dar am crescut într-un mediu în care la un moment dat pentru mine toată viata s-a întors împotriva mea. Eu încă n-am testat asta dar cred că ar fi bine să dezvălui câteva din „target-urile” tale. Poate vei găsii pe cineva cu obiectiv asemănător și vă veți ajuta unul pe altul.
    Eșecul este ingredientul principal pentru victorie. (sau cel putin asa gândesc eu.)

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *