Don’t Judge too Quickly #2

Vin astăzi cu un nou post care se încadrează în categoria Don’t Judge too Quickly, acolo unde marea majoritate dintre noi ne încadrăm. Aceste două poveşti le-am primit prin newsletter-ul lui Vaida Bogdan. Pe Bogdan l-am mai recomandat aici pe blog, adică nu pe el, serviciul lui, informaţii aici.

Un băiat în vârstă de doar 24 de ani se uită pe geamul trenului şi a început a ţipa…

– “Tată, uite! Copacii acum se întorc din drum!”

Tatăl zâmbea, dar în tot acest timp un cuplu tânăr de îndrăgostiţi se uitau cu o milă aparte la comportamentul băiatului.

Apoi dintr-o dată băiatul a izbucnit iar…

– “Tată, uite, şi norii se întorc din drum!”

Văzând asta, băiatul din respectivul cuplu i-a adresat bătrânului tată:

– “De ce nu vă duceţi copilul la un doctor bun?”

După această întrebare tatăl zâmbeşte din nou şi i-a răspuns…

– “Tocmai venim de la spital, fiul meu era orb din naştere până în acest moment, iar azi este pentru prima dată când vede!”

Şi povestioara a doua

Pe vremea când o îngheţată era mult mai ieftină ca în zilele noastre, un băiat intră într-un restaurant, acolo aşezându-se la o masă. O tânără ospătăriţă care servea a venit imediat, i-a acordat un pahar cu apă, iar mai apoi băieţelul a întrebat-o:

-Cât costă o îngheţată Sundae?

-50 de cenţi, îi răspunse ea.

Imediat băiatul a scos nişte monede din buzunar şi punându-le pe masă începu a le număra.

-Bine, cât costă o îngheţată simplă?

Atunci tânăra s-a enervat puţin, principalul motiv fiind că în acel moment în restaurant erau mai mulţi clienţi care aşteptau să fie serviţi. Dar nu a ezitat, într-o manieră mai bruscă i-a răspuns:

-35 de cenţi!

Băiatul a început din nou să numere banii, mai apoi spunându-i:

-Ok, atunci aduceţi-mi vă rog o îngheţată simplă.

Tânăra i-a adus îngheţata comandată alături de nota de plată. Băieţelul a mâncat îngheţata, apoi s-a dus la casă pentru a îşi plăti nota, după care a şi plecat din local. Tânăra care l-a servit s-a dus după la masa unde a mâncat pentru a o curăţa, dar când s-a apropiat de masă a început să plângă, în colţul mesei erau puşi 15 cenţi bacşiş pentru ea. Băiatul a cerut o îngheţată simplă pentru a putea să-i lase ospatarei bacşiş.

Cugetând acum după cele citite mai sus. Dacă avem atâtea exemple concrete, de ce încă continuăm să greşim? Nu pot să găsesc un răspuns.

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *