Deceptie !

Cred că de pe la 5-6 ani am avut decepții, ca orice copil cred, orice copil care poate a avut contact cu desenele animate sau la tot felul de jocuri cu super eroi. Un exemplu pe care mi-l aduc aminte e o fază foarte amuzantă, aveam cam 7 ani și am mers cu cortul, văzusem cu câteva zile înainte pe Cartoon Network, Dexter, desenele mele preferate. Era un episod cu un cort, cât un cub, iar când îl deschidea se făcea cât o casă, avea calculatoare, televizoare, bar, discotecă, muzică, mâncare, băutură, femei (nu cred că mă interesa și dacă erau), în fine, problema a fost când am intrat în cort și am văzut cum e în realitate un cort, eram total dezamăgit 🙂 Chiar dacă a trecut mult timp de atunci, când am astfel de decepții am aceeași senzație, același sentiment de dezamăgire, care persistă o perioadă, mai ales atunci când aceste decepții sunt aproape reale, nu doar o închipuire.

O decepție am avut acum câteva zile, cu acest concurs în premieră pe blogul meu, am crezut că lumea va participa într-un număr mai consistent și vor veni cu seriozitate, în acel “regulament” erau câteva lucruri simple care trebuiau făcute. Majoritatea nici nu s-au interesat foarte mult și cred că nici măcar nu au citit tot articolul, să înțeleagă ce scrie acolo, adică scrie negru pe alb (așa e tema) ca după ce dai like la pagina aceea trebuie să mai vi și cu 5 comentarii, nu pică nimănui mâna să dea un hihihi și un hahaha acolo, adică pică dacă nu sunt la concurs, în schimb dacă s-au înscris nu cred că le pică.

Iar decepția care m-a inspirat să scriu despre așa ceva este un caz real, care mi s-a întâmplat ieri. Ca un om bun împrumuți un leu/doi/trei sau mai știu eu ce, un caiet de exemplu, te aștepți ca respectiva persoană să-ți înapoieze bunul când spune în momentul când faci acel pact, adică nu spui că săptămâna viitoare înapoiezi ce ai împrumutat, ceea ce ar fi normal, doar suntem o țară de oameni serioși, consecvenți și care pun mare preț pe încredere, dar cum spuneam și acest aspect este o decepție, în realitate bunul ți se înapoiază cu 2-3 săptămâni restanță, cu noroc această situație totuși, poți foarte ușor să-ți iei rămas bun de la respectivele bunuri. Nu asta e grav în cazul meu, grav este atunci când se ajunge la un mare grad de nesimțire și de prostie, dar când spun nesimțire jignesc acest cuvânt, dar prefer totuși să am un limbaj decent. Dacă aș povesti această fază în amănunt mi-ar lua câteva sute de cuvinte, când mă gândesc doar mă apucă niste nebunii și prefer să nu vă fac să vă gândiți la lucruri negative.

Voi ce decepții aveți?

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *