De ce blog?

Odată cu trecerea timpului încep să dezvolt nişte sentimente foarte ciudate asupra unor fraze care par a se repeta la nesfârşit. Chiar titlul acestui articol îmi exprimă în momentul de faţă aceste sentimente, titlul acesta se repetă pe o grămadă de jurnale online. La care întotdeauna vine un răspuns plin de entuziasm care spune că este ceva venit din interior, ceva la care nu pot renunţa, o chestie inexplicabilă care a acaparat intreaga viaţă a unui artist virtual.

În rândurile ce urmează, încerc să răspund la întrebarea aceasta, la care sincer chiar pot să răspund, pentru că ştiu de ce am început blogul, şi ştiu de ce voi continua, şi ştiu în continuare drumul deja început acum mai bine de nouă luni. Poate fi chiar o experienţă de viaţă ceea ce voi scrie, nu ştiu, depinde fiecare ce va înţelege din rândurile pe care încă mi le reorganizez în minte de o perioadă.

Primul meu blog a început prin luna octombrie a anului trecut, perioadă în care îmi începusem rolul pe un domeniu oarecum anonim, nu ştiu ce ar fi putut însemna “Tzava”, dar a fost începutul a ceva ce se anunţa promiţător. Scriam acolo zilnic, gânduri şi doar atât, aveam un stil aproape asemănător ca cel de aici, dar nu aşa dezvoltat, tratam cam aceleaşi subiecte, dar nu puteam mai mult. În acea perioadă aveam teama de a mă citi cineva din apropiaţii mei, nu doream să ştie nimeni că eu scriu nişte abureli online, şi poate uneori eram mult prea sincer în scrierile mele, şi nu doream să deranjez pe cineva cu asta.

Odată trecută perioada aceasta, a venit luna decembrie, când am decis să fac pasul, şi să-mi asum totul de acum înainte. Aşa a apărut actualul floresculucian.com, un fel de cadou de Crăciun, cred că cel mai mare de până acum. Începutul seamănă foarte mult cu cel de pe Tzava, însă am dorit să dau tot ce este mai bun din mine, nu doar să scriu aiurea. Aveam zile în care scriam cu o plăcere inimaginabilă, zâmbeam când scriam, în altele scriam pentru a-mi satisface cititorii, de care aveam atâta nevoie, şi bineînţeles, încă am. Perioada ianuarie – martie mi s-a părut cea mai frumoasă din toată perioada blogului, atunci am încercat să iniţiez mai multe lucruri. Am simţit că acum trebuie să încerc să experimentez totul, să abordez teme din mai multe domenii, să încerc să fac schimbări mai multe şi să aduc mereu un aer cât mai fresh blogului. Şi cred că am făcut bine. Dacă nu la început, atunci când?

Acum ştiu să diferenţiez ceea ce ar trebui să apară pe blogul meu şi ce nu. Nu mă autocenzurez, ştiu pur şi simplu dacă merită sau nu. Dacă energia depusă trebuie risipită pentru nişte articole care nu vor avea niciodată o valoare, atât pentru mine cât şi pentru voi. A mai trecut o scurtă perioadă, şi am iniţiat o treabă nouă, am zis să devin mai optimist, şi să-ncerc ca majoritatea articolelor mele să reflecte acest lucru. Cred că lumea-i plină de negativişti şi de distrugători, ar trebui să fie şi cei care încearcă să contruiască.

Dacă nu s-a înţeles până acum, am vrut să zic, că un blog te poate dezvolta enrom de mult într-o perioadă de timp relativ scurtă. Simt că acum am mai multă încredere în forţele proprii, deci pot mai mult. În acest aproape un an m-am schimbat mult, foarte mult, şi nu sunt singurul care spune asta. Am evoluat la un nou stagiu, iar blogul a avut contribuţia lui. M-am documentat mai mult pentru el, am citit mai mult pentru el. Aşa am şi descoperit lectura, nu credeam că există cărţi frumoase care merită citite până nu am avut un blog, la sfatul bloggerilor am început să citesc mai mult.

După nouă luni mi-a dispărut teama de a fi citit de apropiaţi şi de a-mi distribui articolele prietenilor. Am trecut de perioada în care mă rugăm de cineva să lase un comentariu pentru a strânge cât mai multe. Am trecut de perioada în care scriam mai mereu “pent-ru”. Şi, cel mai important, am descoperit nişte oameni minunaţi.

Şi când realizez ce am scris mai sus, mă simt mai motivat ca niciodată.

6 Comments

  1. Răspunde

    Am trecut si eu prin aceleasi stagii ca si tine si intr-adevar si eu ma simt mai motivat ca niciodata. Desi eu mi-am deschis blogul cu aproape o luna inaintea acestuia, simt ca am evoluat totusi mai putin decat tine. Dar nu-i nimic, e timp pentru toate.
    Ce mi se pare amuzant e ca si mie mi-a fost frica la inceput sa ma citeasca cei apropiati, dar am trecut de asemenea peste. Ba chiar ma citesc si sora mai mare si fratele mai mare.

    • Răspunde

      Frumos sfat, ar trebui sa tina cont de el toti bloggerii. Din pacate se intampla exact pe dos.
      E blogul tau, dar nu scrie orice, ci doar ceea ce realmente merita. Da tot ce ai mai bun din tine! E cartea ta de vizita.

Leave Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *